Având în vedere că bugetul UE pentru sănătate este de ordinul a 4 miliarde EUR (după reducerea de 1 miliard EUR aplicată la începutul anului 2024) și că costul problemelor de sănătate mintală este echivalent cu peste 600 de miliarde EUR pe an (peste 4 % din PIB-ul UE), pare logic să se aloce o cifră legată de acest cost de anulare (și care ar părea să fie mai mare decât cele 10 milioane EUR deja alocate pentru sprijinirea promovării sănătății mintale în comunități, cu accent pe grupurile vulnerabile, cum ar fi copiii, tinerii și populațiile de migranți sau refugiați). Doar pentru a sublinia faptul că costurile luate în considerare includ cheltuielile directe (de exemplu, servicii medicale, spitalizări, medicamente etc.) și indirecte (de exemplu, pierderea productivității, handicapul, pensionarea anticipată etc.). Aceste costuri sunt distribuite în mai multe grupuri diferite, printre care evidențiez: 1) Pacienți cu tulburări psihice severe, cu costuri foarte variabile în funcție de severitate. 2) Persoanele cu demență, cu cel mai mare cost pe persoană. 3) Pacienții cu depresie, care reprezintă 44% din totalul cheltuielilor pentru boli mintale. 4) Persoanele excluse de pe piața muncii, care adaugă costuri indirecte (de exemplu, productivitate scăzută, excludere de pe piața muncii din cauza tulburărilor psihice etc.). 5) Pacienți cu tulburări psihice comune (depresie, anxietate și somatizări). Cu agravarea faptului că problemele mentale sunt observate la vârste din ce în ce mai tinere.